Floare albastră – Mihai Eminescu
(…)Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!…
Totuşi este trist în lume!
(…)Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!…
Totuşi este trist în lume!
Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie şi palidă,
voiam să mă-ncarc de cenuşa
cocorilor mei nestatornici (…)
(…)Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune,
Încât chiar în clipa aceea
Şi-a pipăit coasta imediat următoare,
Simţindu-şi degetele frumos fulgerate
De nişte sâni tari şi coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.(…)
(…) Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevarătele înfrângeri
sunt renunţările la vis.
Nu-ţi spun nici un adio; cum n-ai mai exista…..
Rămîi doar coaja celei pe care-o iau cu mine….
Ţi-am supt adînc esenţa şi te-am golit de tine….
Plec numai cu splendoarea şi frumuseţea ta; (…)
Nu te speria.
Va fi atât de simplu totul
Că nici nu vei înţelege
Decât mult mai târziu. (…)
Strânge-mă-n braţe, iubito, strâge-mă tare,
Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat,
Pregătit de la prag pentru altă plecare
Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat. (…)
(…) Oh, pleacă, deci, fluture, du-te, sunt vinovat:
şi eu dorm, mereu, îmbrăcat, cu raniţa-n spate,
dorm pe mine, dedesubtul meu, îngropat,
şi lampa n-o mai sting, n-o mai aprind,
şi dorm cântând în neştire, pierdut, deşuchiat (…)
Plimbarea-i pe sfîrşite, amurgul vieţii vine,
Privit-am iară viaţa în orele tîrzii,
Prietene-ţi strîng mâna, ştiindu-te cu mine
Senin privesc la toate ce încă vor veni.